Decembrie in suflet

Chemarea ta e sufletul
călător după tine,
frumoasă eşti tu femeie-Rai,
ce-mi tot apari în vis,
ca un gând frumos,
dar pana azi interzis...
Mai stai...

Şi ninge cu fulgii tristeţii,
deşi nu aşa i-am dorit,
în amintiri mereu răsărit,
şi anii frumoşi,
ai tinereţii.Dar plâng fericit de speranţă,
Mi-e dor de ce n-am avut,
Rătăcesc după lacrimi-suspin,
prin totuşi frumosu-mi trecut,
cu tine de-acum
in alt viitor renascut.

Culeg ce găsesc şi sorb iar,
Clipe uitate, când îmbrăţişaţi,
Aruncam atingeri fierbinţi,
Prin mii de dorinţi,
În jarul din inima noastră.
Mai stai o secundă doar,
Să retrăim sărutul zăpezii,
Rostogoliţi în omăt aşternut,
Rătăcit şi pierdut.

Trec anii grăbiţi ca şi noi,
Dar ştii,
în lupta noastră cu timpul,
om retrăi, anotimpul,
atât de alb şi-ngheţat,
cu alte visuri, aievea,
sau ce într-un alt destin,
ca la un semn al iubirii,
se-ntoarce şi ne e dat.

Ţi-e frig? Hai la mine de-acum,
să te-ncălzesc cu ce sunt,
uite, e decembrie in suflet,
din nou,
şi ninge cu fulgii de lacrimi
ale fericirii,
peste noi,
şi peste întregul pământ.

Autor versuri: Adrian Melicovici.
Drepturile apartin exclusiv autorului si Editurii Bibliotheca fiind inregistrate conform legilor in vigoare.